Ce produce cei mai puternici magneti din Univers Lasa un comentariu
Unele dintre cele mai puternice campuri magnetice detectate vreodata în Univers provin de la magneti. Acum, am putea sti in sfarsit cum se formeaza aceste obiecte ciudate.
Simulari mari și complexe pe calculator, detaliate intr-un nou studiu, arata ca ciocnirea a doua stele poate produce o stea masiva cu un camp magnetic deosebit de puternic. Pe masura ce, in cele din urma moare si trece supernova, ar putea ajunge sa fie stea neutronica exceptional de magnetica – un magnetar.
Aceasta nu este o idee complet noua, dar acum exista cateva dovezi ferme care sa o sustina: modelarea computerizata aplicata stelei magnetice Tau Scorpii, aflata la aproximativ 500 de ani lumină de Pamant si de aproximativ 15 ori mai mare decat propriul nostru Soare.
„Pana acum nu am putut testa aceasta ipoteza pentru ca nu aveam instrumentele de calcul necesare”, spune astrofizicianul Sebastian Ohlmann, de la Max Planck Society din Germania.
Dupa ce au identificat anterior ca Tau Scorpii a fost probabil rezultatul unei fuziuni, vedeta a fost un candidat primordial pentru cercetatori ca sa o analizeze cu codul lor avansat de simulare dinamica AREPO.
AREPO a aratat ca turbulenta notabila a coliziunii a doua stele ar putea duce intr-un final la campurile magnetice puternice pe care le vedem in jurul unei stele ca Tau Scorpii.
Cand aceste stele magnetice masive explodeaza in stadiul supernovei, magnetii ar putea fi rezultatul final, sugereaza oamenii de stiinta. Magnetarii sunt in mod notoriu dificili pentru astronomi, pentru ca eruptiile lor de energie magnetica pot dura doar cateva ore in unele cazuri, inainte de a pleca din nou „linistite”.
„Se considera ca magnetarele au cele mai puternice campuri magnetice din Univers – de pana la o suta de milioane de ori mai puternica decat cel mai puternic camp magnetic produs vreodata de oameni”, spune astrofizicianul Friedrich Röpke, de la Institutul de Studii Teoretice Heidelberg din Germania.
In general, fuziunile stelare sunt relativ frecvente, acestea sunt responsabile pentru aproximativ 10 la suta din stelele masive de pe Calea Lactee – iar numarul acelor stele magnetice este, de asemenea, in jur de 1 din 10, deci matematica se potriveste din aceasta perspectiva.
Un alt indiciu potrivit caruia aceasta ipoteza este corecta provine din raritatea stelelor magnetice masive din sistemele binare, ceea ce sugereaza ca un fel de fuziune s-a intamplat deja in aceste tipuri de stele.
A fost un drum destul de lung catre aceasta descoperire: ideea ca unele stele masive ar putea avea campuri magnetice pe scara larga langa suprafetele lor, a fost stabilita in 1947, desi originea lor a ramas un mister de atunci. Campurile magnetice din jurul stelelor mai mici, precum propriul nostru Soare, au fost mai usor de explicat de oamenii de stiinta.
Ceea ce este sigur este ca mai sunt multe de aflat despre aceste stele magnetice masive – si despre magnetarele de mare rezistenta in care unii dintre ei se dezvolta.
Cercetarea a fost publicata in Revista Nature.
